Trecutul nu-l poti sterge cu un teiubesc!

Ploua.E ora de matematica. Ma uit melancolic pe geam si din nou imi apare imaginea lui in minte.As putea spune imaginea perfecta. Trec secundele si ma trezesc cu lacrimi in ochi...Ma cer pana afara si ma duc la baie.Ma uit in oglinda si ma vad atat de neimpacata cu trecutul si neacceptand prezentul. Oare de ce? ... Apare o colega si ma intreaba de ce plang .. O privesc surprinsa,nu ma asteptam sa apara,sa ii pese de problemele mele. Incerc sa evit raspunsul,insa parca asteptam sa se intample asta,sa ii spun cuiva.
- Din cauza lui plang,stiu ca nu ar trebui,insa unele lucruri se intampla fara sa vrei.
- Inca mai tii la el?!
- Nici macar nu tin la el,ci pur si simplu il iubesc.
- Si eu te iubesc.
Era oare vocea lui?Ma uit in spatele meu si nu-mi venea sa cred ca era chiar el. Imaginea din mintea mea a prins viata. Ma uit la el cu lacrimi in ochi si fara sa scot un cuvant. El ma privea zambind,dar nu stiu exact ce gandea. Insa plec,renunt la o posibila impacare cu el si plec fara sa mai spun nimic ci doar imi sterg lacrimile. Nu ma uit in urma,pentru ca e posibil sa ma intorc. Ar trebui sa ma impac cu prezentul si sa las trecutul. Daca ramaneam,cu siguranta aceleasi motive din trecut ne-ar fi despartit. Stiu ca voi regreta alegerea facuta,dar mai tarziu.Daca ma gandesc la prezent,stiu ca ar fi fost totul bine intre noi,cateva ore sau zile.Dar viitorul cu siguranta ar fi fost altul.Stiu,pentru ca trecutul nu-l poti sterge cu un te iubesc.!