E iarasi vara,seara,din nou fumez o tigara,imi zboara gandul
la mare,la nisipul uscat de sub picioare,la focul de tabara de pe plaja,la
chitari plutitoare,stele de migdale. Vreau valuri usoare ce de stanci se
izbesc,vreau sa alerg la ea in picioarele goale,sa ma las rapita,sa alerg printre
valuri,sa opresc timpul in mare,sa ma joc cu nisipul amortit de atata soare.
Vreau ca marea sa mi-l aduca si pe acel el,sa ne plimbam pe aleea aceea de
langa hotel,sa alergam pe malul apei,sa ne imbratisam si-n acelasi timp sa
imbratisam nisipul. Sa simtim briza marii,sa fie de ajuns sa inchidem ochii si
sa ajungem in alta lume. Vreau totul mult mai simplu,sa vad langa tine
rasaritul,dupa apusul,din nou rasaritul si iar apusul! Sa ne alegem o stea si sa
ramana doar a noastra,steaua unor copii cu ochii ciocolatii. Pe malul marii sa
ne facem planuri,sa vedem viitorul prin ochi de copii,sa simtitm ca impreuna
putem ajunge pana la stele. In concluzie mi-e dor de mare,de acel albastru ce
dintr-o data apare,de noptile cu cer senin si multe stele,de luna aia ce rasare
si prin minune dimineata apune. La mare totul pare altfel,e cum vreau eu,e mult
mai bine.!
Dar gata cu marea,pentru ca acum mi s-a facut dor de munte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu