Amuruguri straine,fotografii rupte si o oarecare
dezamagire,stau aruncate pe masa,in casa.! Mi-e dor si mi-e frig,m-aprind si ma
sting. Mi-e greu sa pretind ca toate merg bine! Acea ceasca de cafea,sta
nemiscata,tigara de ieri pana si acum arde. Parca nimic nu s-a schimbat si
totusi nimic nu mai e la fel. Constentizez ca parca era mai bine ieri. E inca
tarziu si e noapte,nu pot adormi,nu pot trece la alta etapa. Vreau sa visez cu
ochii deschisi,sa cred ca miracolele se vor intampla intr-o zi. Sa aduc artificii
in viata mea,crezand ca asa pot din nou spera. Ma urc din nou pe acel
bloc,crezand ca poate intr-o zi am sa pot sa zbor. Cant din nou la acel pian
vechi si plin de praf,crezand ca poate asa ma voi descarca. Nu te mai vreau in
viata mea,dar stiu ca altcineva te vrea. Dar mint,caci niciodata nu te-as da
altcuiva. Din nou te vreau aici,sa povestim in timp ce bem cafea,sa radem de ce
a fost candva. Sa ne imaginam povesti straine,ce doream cu nerabdare sa devina
reale.!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu