FinaL fericiT

E fata cu parul auriu si ochii ca marea…Nervoasa inchide telefonul si il arunca. Trista paseste lin de parca ar pluti spre geam,cu mana ei firava si tremurand toata,deseneaza pe geam initiala ei si a lui…O lacrima ii cade…doua,trei…isi sterge initiala ei in timp ce se lasa usor in jos…a ramas doar el…Izbucneste in plans,inghemuita,pe jos,plange si arunca tot ce gaseste…S-a pierdut…Oare si pe el l-a pierdut? Deodata lacrimile s-au oprit,confuza,s-a desprins de lume…acum sta si priveste in gol,inca nu realizeaza,de ce tocmai ea?...se ridica…deschide geamul si numara picaturile de ploaie ce ii cad in mana…Imaginile din trecut ii apar in minte,cu el statea in ploaie…respira adanc…ofteaza…si totusi cine e acel El de fapt? Tuna din ce in ce mai tare…se indeparteaza usor de geam si priveste teancul de poze,in care apare si el.Le-ar rupe,dar poate dupa i-ar parea rau,le arunca prin toata camera…vantul bate puternic,le rataceste una de alta si mai tare…Scrisoarea falsa de la el,in care ii spunea cat de mult o iubeste,era inca pe masa, o i-a,o citeste,apoi o mototoleste si o arunca… Dar gata,numai poate sa se minta ca e bine asa,sa se ascunda,in picioarele goale alearga catre pat,de parca ar alerga in bratele lui.I-a perna in brate,o strange puternic si tot ce spune e…”de ce?de ce?”,lacrimile ii curgeam siroaie,mainile ii tremurau iar chipul ei era unul trist,foarte trist… Cineva tot suna la usa,cineva ce parea nerabdator…cu greu pleaca spre usa sa o deschida,in timp ce isi stergea repede lacrimile…a deschis usa incet,de parca nu o mai interesa cine ar mai putea fi…dar surpriza era dincolo de usa…Era el,ud leoarca,cu un trandafir rosu in mana,ce mai avea putin si ii zbura din mana,la cat de tare tremura…Tot ce a avut sa ii spuna…a fost…”Iarta-ma,Te Iubesc”!!!