peronul despartirii :|

- Mai tii minte ? E locul unde ne-am cunoscut…eu alergam grabita si am dat peste tine…a trecut ceva timp.
- Ai dreptate iubito,parca totul s-a intamplat ieri...
- Sa fie atat de vie aceasta amintire?
- Nu o voi uita niciodata,la fel cum nici pe tine nu te voi uita.
- Dar trebuie sa ma uiti...de asta ne aflam aici...
- Poftim !?! nu inteleg...Ce sa fac ? sa te uit ? Ce nebuie e si asta ?
- Nu e nebunie...e realitate...vezi tu aici destinul ne separa...aici pe acest peron...in aceasta statie de metrou...relatia noastra i-a sfarsit !
- Glumesti,nu ?
- Stii ca nu fac glume de genu...
- Dar numai inteleg nimic...
- Nici eu...insa te rog sa iei acest metrou...eu il voi lua pe urmatorul...iar totul va fi o poveste ce a ajuns la final...
- Dar nu putem sa il luam amandoi pe acesta ?
- Nu...pentru ca daca nu imi voi lua ramas bun acum...nu o voi mai putea face.
- Atunci nu o face...
- Dar trebuie...
- De ce ?
- Pentru ca asa trebuie...vietiile noastre aici se despart.
- Mda...
- Acum du-te...pana nu ma razgandesc...
- Esti nebuna ? Chiar vrei sa plec ? Dar cum ? Cum imi poti cere asta...Nu pot trai fara tine...
- Poftim aceasta scrisoare...aici scrie de ce...acum pleaca.
- Nu inteleg nimic...nu plec nicaieri...eu chiar te iubesc
- Si eu...
- Se vede...
- Nu imi face situatia mai grea...I-a scrisoarea,pleaca si uita-ma...
- Pe tine nu te doare deloc sa faci asta ?
- Te rog pleaca...
....Si el pleaca...ea plange....el asteapta...se mai uita odata la ea...ar vrea macar sa o mai stranga odata in brate...ofteaza si intra in metrou...usile se inchid...metroul porneste...dar deodata se opreste...usile se deschid...ea fuge intr-un suflet in metrou cautandu-l iar el iese din metrou...pe peronul stang...el vroia sa nu plece...dar ea numai era...metroul pornestedin nou...ea se uita pe geam...dar nu il mai zareste...l-a pierdut...el a ramas pe peron...cu lacrimi in ochi isi zice in gand... ‘’ Stiam ce urma sa gandeasca...suntem meniti sa fim despartiti... ‘’ si asa s-au despartit.