tristete subcombata de falsitate

De ce cerul s-a despartit de pamant?De ce noaptea s-a despartit de zi?De ce tristetea s-a despartit de fericire?...de ce nu plangem de fericire...ci mereu suntem abatuti,tristi iar fericirea nici nu-si face aparitia...


E doar un peisaj anost !


Vreau sa arunc toata tristetea din mine...sa numai ramana nimic...nicio urma...


Si iar imi pun intrebarea "de ce?"...De ce oamenii se despart...nu isi mai vorbesc...se cearta...se urasc?De ce nu am niciun prieten adevarat?...Sunt atatea intrebari...


Nici nu ne aratam adevaratele sentimentele...de fapt gresesc...fata de unele persoane putem face ce vrem...ce gandim...ce ne dorim...acest lucru il poti face doar cand stii ca esti inconjurat de prieteni...atunci iti poti arata adevaratele sentimente fara frica...Insa cand urasti sau simti indiferenta nu vei fi tu...te poti minti ca nu-ti pasa...adevarul e undeva la mijloc...simti ca acea persoana iti e indiferenta...si totusi de multe ori ii te dai drept prieten...si nici macar nu stii de ce...sau urasti o persoana...nu il suporti si totusi il faci sa creada ca ii esti prieten...si vine intrebarea "de ce?"...Pentru ca nu iti poti arata adevaratele sentimente...iar asta inseama sa fii FALS...
Stiu exista persoane care nu au pe nimeni si totusi sunt ei...dar nu e chiar asa...e doar o masca ce o folosesc...nu sunt ei cu adevarat...


Si totusi ma simt de parca am ramas singura pe lume...chiar daca o voce imi spune..."nu vei mai fi"...nu vad cine imi spune asta...doar aud...poate e constiinta mea...ce stie ca totul va fi bine...
Insa ma durut atat de tare...incat tristetea nu isi mai gaseste locul in trupul meu...Simt ca fiecare vena e pe punctul de a exploda de durere...nu pot sa ma intorc in acea lume...nu e loc de mine...
Si zilele trec...dar durerea nu inceteaza...Maine am sa ma trezesc...voi avea senzatia ca a fost un cosmar si niciodata nu a fost real...si ca totul este ca inainte dar asta dureaza foarte putin...pana ma lovesc de realitate...


Si vreau si eu putina liniste...e prea multa galagie...dansul mortilor a inceput...imi aud respiratia si bataile inimii...va rog drogati cainii sa numai latre...sparge-ti oglinziile...vreau doar liniste...opriti ceasurile...taiati curentul...lasa-ti mortii sa mearga linistiti pe strada...face-ti accident toti cu masinele...nu vreau sa mai aud niciun motor...ignorati-va reciproc si nu mai vorbiti unu cu altul...Vreau sa respir aer curat...nu incarcat cu zgomot...
Ma uit la Luna...fumez...nu inteleg ce vrea sa-mi spuna...scrumul de tigara ce cade face mult zgomot...


A-ti transformat totul intr-un zgomot continuu...va rog reveniti-va...mai e nevoie si de liniste...Nu sunte-ti decat niste roboti ai zgomotului...Fi-ti din nou oameni...ce au nevoie si de liniste...Oare exista ziua linistii? :X